Eu

IMG_5107

E atât de ciudat cum oare putem să ne înstrăinăm de noi înșine apropiindu-ne de ceilalți. E atât de ciudat cum, iubindu-ți aproapele, nu te mai poți iubi îndeajuns pe tine. Se pare că iubirea-i indivizibilă. Sau cel puțin a mea. Dar cine-s eu să aduc adnotări celor 10 porunci. Dar cine-s eu să vorbesc despre iubire, înstrăinare și alte teme absolut banale la care, cu siguranță, nu ar trebui să mă gândesc la ora asta. Dar cine-s eu? Dar cine suntem noi, frate?

Noi suntem fiecare individ în parte, suntem fiecare ființă umană, rațională, capabilă să livreze gânduri și sentimente. Noi suntem atât de mici și râvnim atât de tare să fim mari… Să facem lucruri mari, iar unii dintre noi se pierd printre rânduri și încep să construiască “lucruri mari”, obiecte prețioase, chestii fizice si palpabile, himere, iluzii.

Noi suntem aceia care caută un scop, un motiv, care se îndepărtează de adevăr, căutându-l. Noi căutăm răspunsuri la întrebări, deși uneori știm că acestea sunt adresate fără să se aștepte un răspuns. Noi dăm vina pe karma, pe Dumnezeu, pe Yin și Yang, pe destin pentru soarta noastră tragică. Noi nu ne asumăm în niciun fel acțiunile si nu acceptăm consecințele. Noi suntem înfometați de a-i cunoaște pe ceilalți fără a avea cel mai mic habar cine suntem noi. Cine sunt eu?

Mă tot întreb în fiecare noapte cine sunt eu. Mă tot întreb și nu pot afla răspunsul. Cine €@&@%#* sunt eu? N-am nici cea mai mică idee cine sunt. N-am nici cea mai mică idee ce-mi doresc, ce vreau să fiu, să spun, să trăiesc.

Eu… sunt fiecare om care a trecut prin viața mea și a lăsat o mică parte din el acolo, eu sunt fiecare amintire, fiecare râs isteric sau zâmbet timid, eu sunt fiecare lacrimă, fiecare dimineață, fiecare răsărit și apus. Eu sunt tot ceea ce trăiesc acum, tot ceea ce am trăit și fiecare acțiune. Eu… înseamnă, pe bune, doar eu. Eu trebuie să mă cunosc, mai întâi, pe mine ca, mai apoi, să te pot cunoaște pe tine. Eu trebuie să învăț să mă iubesc și să mă respect pe mine mai întâi de oricare altă ființă umană. Eu trebuie să găsesc o cale să mă iert pentru faptul că am uitat de mine, pentru faptul că m-am pierdut pe mine și acum parcă-s de negăsit.

Eu… eu sunt un infinit de stări, de gânduri și emoții, o energie care crește cu fiecare gest infim pe care-l fac. Eu sunt mică și neînsemnată, știu, dar pentru mine, eu sunt tot ceea ce am

Advertisements