Dor sa fie dor

1476515_654623007933921_482049806_n

Uneori mi-e dor de felul in care ma minteam, cand te-am cunoscut, ca esti. Imi e dor de felul in care ma pierdeam in imbratisarile tale. Imi e dor de degetele tale hidoase. Mereu m-au amuzat. A, si-ti recunosc acum ca ma strangeai prea tare de mana, iubitule, simteam uneori cum imi strivesti degetele, dar mi-era teama sa nu-mi dai drumul daca ma plang.

Uneori imi e dor de melodia inimii tale, iubitule. Atat era de zapacita! Ea nu batea niciodata cum bat celelalte inimi. Se auzea altfel inima ta, iar eu ma minteam ca doar cu mine se aude asa.

Uneori imi e dor de ceasul lacom care mergea ca nebunul cand eram amandoi, iar cand plecai, se oprea, surdul, nefericitul, in loc. Imi e dor de cuvintele dulci pe care mi le-nsirai soptite, mute, la ureche; erau minciunile mele preferate! Uneori imi e dor de jocul nostru dulce-amar in care ne masuram minciunile; tu castigai tot timpul. Ah si ce mai minteam! Ne minteam comparand iubirea cu cele mai mari si mai frumoase lucruri in Univers, iar tu minteai pana te credeam si ma pierdeam.

Uneori imi e dor de obrajii ce mi se roseau cand imi aruncai priviri copilaroase, caraghiosii de ei, tot timpul ma dadeau de gol! Iar mainile… Mai stii cum imi tremurau mainile? Se-opreau doar cand unghiile mi se infigeau in umerii tai si nici ca ti-as mai fi dat drumul, iubitule… Uneori imi e dor de felul in care te rasfatai cand erai obosit! Atat erai de enervant… Foloseai toate siretlicurile lumii sa-ti pot mangaia usor crestetul capului cu aratatorul si inelarul, iar eu mereu cadeam in capcana ta.

Sa nu-ti mai spun ce dor imi e de nervii pe care-i aveam ori de cate ori observam ca-mi folosesti cuvintele impotriva mea, ca te victimizezi, ca folosesti psihologia inversa, iar ori de cate ori ma suparam, te suparai tu ca sa ma faci sa ma simt vinovata si, mai apoi, tot eu sa te-mpac. Erai imposibil!

Imi e dor tare si de lacrimile ce mi se-nnodau sub barbie ori de cate ori plecai fara sa spui si te-ntorceai, nefericitule, dupa luni. Luni, ani… asa am fost de blestemata. Sa masor timpul in scurtele momente petrecute cu tine. Acum pentru ce sa se mai intreaca lacrimile mele pe obraji?

Stii, iubitule, de ce-mi e cel mai dor?

Imi e dor de mine!

Imi e dor de cum simteam totul atat de frumos! Imi e dor de cata fericire se-ascundea sub incercarile esuate de a parea indiferenta, de cata fericire cand sunai, cand ma strigai, cand imi zambeai, ori cand te zaream intamplator. Nu mi-am inchipuit vreodata ca intr-un singur om poate exista atata fericire pentru… nimic. Pentru lucruri neinsemnate ce prindeau culoare doar datorita tie. Imi e dor sa cred ca exista iubire, la fel cum imi e dor sa cred ca tu erai iubirea mea! Imi e dor sa fiu copil si sa am incredere in tine, apoi in mine si-apoi in noi!

Imi e dor, iubitule, sa-mi fie dor de tine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s