Les Fleurs du mal

10846770_856170941112459_1559296954_n

Am ajuns intr-un punct in care nu vreau sa ma mai ascund, in care vreau sa-mi imbunatatesc relatia cu mine, in care vreau sa evoluez pe plan spiritual. Am ajuns intr-un punct in care vreau sa fiu stapana propriilor mele trairi sufletesti, in care vreau sa-mi cunosc adevaratele puteri si sa nu le mai folosesc impotriva, ci in favoarea mea. Am ajuns in punctul in care vreau sa ofer ceea ce eu am mai bun, in care vreau sa fiu multumita cu alegerile pe care le iau, indiferent daca ele sunt sau nu criticate de oameni. Am ajuns in punctul in care refuz sa-mi mai iau angajamente verbale in fata cuiva, ci sa ma bazez pe cele sufletesti, tainice, in care sa ofer atunci cand vreau, fara sa promit mai mult, fara sa dau de inteles daca voi mai oferi sau nu vreodata. Am ajuns in punctul in care vreau sa tac si sa fac.

Am ajuns sa realizez ca nu ii voi multumi pe toti daca voi fi un om franc, asa ca am hotarat sa nu incerc sa mai multumesc pe nimeni si sa incerc in continuare sa fiu franca. Am ajuns in punctul in care relatia cu mine e mai presus decat orice alta relatie, punct in care am atasat o bariera sufletului si trupului meu pe care am scris pe o parte “renovam”, iar pe alta “in carantina”, in asa fel incat s-o mai schimb din cand in cand, caci e posibil sa dureze o bucata destul de mare de timp. Dar daca ar fi s-o spun drept, amandoua sunt corecte; voi sta in carantina pana cand voi gasi acel virus care s-a instalat la mine, iar dupa ce ma voi vindeca, voi dori sa renovez, poate sa vopsesc peretii pe-un ton mai deschis, mai vesel.

Am ajuns intr-un punct in care nu ma mai invinovatesc pentru greselile facute fata de oricare dintre cei de langa mine, pentru ca am stiut de la inceput ca-i gresit, iar daca totusi am continuat, inseamna ca mie mi-a facut placere, ca mi-a adus bucurie. Un punct in care realizez ca nu trebuia sa-mi cer iertare daca am gresit, caci nu-ti poti cere scuze ca ai fost fericit, ca ai avut o stare sufleteasca intensa si deplina, iar daca totusi am facut-o, mi-am cerut scuze pentru a face tensiunea sa dispara, sa readuc lucrurile ca inainte si sa pot gresi din nou si din nou, pana cand fericirea a devenit obisnuinta si nu am mai avut ce sa fac cu ea.

Am ajuns intr-un un punct in care oamenii pe care nu ii iubesc ma obosesc, nu ma mai pot focusa in jurul lor, un punct in care imi defaimez varsta si generatia pentru prea multa ignoranta cu care tratam lucrurile, un punct in care nu vreau sa petrec momente importante ale vietii mele decat cu oamenii ce garanteaza calitate, nu cantitate. Am ajuns intr-un punct in care nu ma mai simt vinovata pentru ca nu salut, nu zambesc, nu invit, nu vorbesc, nu raspund, nu iubesc oameni care nu reprezinta pentru mine altceva decat un trup. Am ajuns in punctul in care nu ma mai obosesc sa caut raspunsuri, sa caut scuze, sa caut sa fiu placuta, sa caut sa fiu remarcata sau respectata de acei pe care eu nu ii plac si nu ii respect.

Punctul in care am realizat ca odata ce inaintam in varsta devenim din ce in ce mai maturi in ganduri si decizii, dar nu si in sentimente. Am ajuns in punctul in care pot spune ca nimeni nu e mai priceput decat nimeni in arta de a iubi, ca nu exista maturitate sentimentala, ca poti iubi pentru prima data si sa te pricepi al naibii de bine. Punctul in care sustin cu tarie faptul ca, in iubire, cu cat suntem mai tineri, cu atat iubim mai frumos si mai devotat, asa ca un copil de 4 ani probabil este mult mai matur sentimental decat un om de 40. Copiii inteleg tot ce iubesc, chiar daca iubesc un copac, pe Spiderman sau pe tata.

Am ajuns in punctul in care nu ma mai tem sa spun ce gandesc si nu ma mai tem sa fiu contrazisa pentru ca, oameni, nu putem contrazice un punct de vedere, e in natura noastra sa avem ratiune si opinii diferite. Daca toti am avea aceeasi opinie, atunci toate filmele lumii ar lua premiul Nobel, atunci toti am fi tunsi la fel, am zambi la fel, am actiona la fel si nu ar mai exista iubirea, ci simpla nevoie de a convietui. Am ajuns in punctul in care ma pot simti bogata desi nu sunt, punctul in care am realizat ca daca ne dorim bogatii trebuie doar sa ne uitam in oglinda, in jur, in partea cealalta a patului, acolo unde doarme sufletul pereche, odorul tau, ori catelul care tremura de fericire inca din momentul in care aude ca ti-ai parcat masina in fata blocului. Am ajuns in punctul in care, cu regret, constat ca nimeni nu poate inlocui pe nimeni, de aceea port in mine dorul oamenilor pe care indiferent de relatia pe care o avem acum, nu pot nega ca i-am iubit, ca i-am respectat si ca am furat din ideile, caracterele, gusturile lor cate un pic.

Am ajuns in minunatul punct al vietii mele in care, cu recunostinta, descopar ca omul care sunt eu astazi este format din bucati, este cate putin din fiecare, este un magnet care a atras atat parti bune, cat si rele, pe care incearca din timp in timp sa le cearna. Omul care sunt eu astazi este cate putin din fiecare om pe care l-am cunoscut si cate putin din fiecare lectie pe care mi-a oferit-o, fara a tine cont de ce a insemnat respectivul pentru mine.

Fiecare gest, simtire, fiecare gand, fiecare pas, fiecare zambet au fost invatate, au fost imbunatatite, au fost fortate, schimbate de cei care au facut parte din viata mea si cei carora le-am inchiriat camere in sufletul meu, fie pentru o zi, un popas, cat sa aiba ragaz de odihna, un sejur, un semestru, trimestru, oameni care se intorc doar in vacante, ori pentru totdeauna. Asa ca voua, oameni buni si oameni buni, dar nu cu mine, va multumesc pentru ceea ce m-ati facut sa fiu, adica sa fiu eu, sa fiu omul care sunt!

Advertisements

3 thoughts on “Les Fleurs du mal

  1. La o adica, nimeni nu este mai important decat tine! Sa tii minte asta! Indiferent de orice, trebuie sa te ajuti intai pe tine si sa fii sincera cu tine insati.

      1. Poate ca e karma, poate ca e intamplare. Cert este ca nimanui nu ii va pasa de tine mai mult decat iti pasa tie. Asadar si prin urmare… get to work! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: