Cum nu stiu sa fiu libera

Cum am uitat eu sa mai traiesc si cum m-am trezit eu privind in gol, nestiind sa pretuiesc zilele libere. Uite ca ulima vara din liceu am ales s-o petrec lucrand, iar dupa trei luni… imi pun intrebari. Cat de bine mi-a prins oare? Parerile sunt impartite, bineinteles 🙂

Poate ca sa ma angajez n-a fost  tocmai una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata, desi o consider o realizare si fie ca ma credeti sau nu, sunt mandra ca am dus treaba asta pana la sfarsit. E naspa sa ai sefi, frate. Parintii si regulile lor sunt minciuna pe langa serviciu. Nu c-am avut eu probleme cu ei, ca-s copil ascultator (hihihi), dar tot sefi raman, fie ca-s tari ca ai mei, fie mai dintr-o bucata. Sa trecem peste povestea mea trista de-o vara si sa-ncerc sa dau un sfat util pentru cei care vin in urma mea si se-ncapataneaza sa munceasca atunci cand nicio nevoie nu-i impinge atat de tare s-o faca.

Sa fiu sincera sunt cam incapatanata si mereu mi-am dorit sa le arat altora ca eu pot, iar daca eu pot, pot si ei. Sa spui “merg la serviciu” la nici 18 ani suna asa… wow, eu chiar merg la serviciu (hearts hearts hearts). Dupa o saptamana, cand spui “merg la serviciu”… fuck, chiar trebuie sa merg acolo? Daca esti incapatanat te motivezi singur si continui sa mergi pana-n ziua in care ai promis ca mergi, chiar daca pe zi ce trece devii tot mai recalcitrant. Partea cu munca o rezolvi cum o rezolvi, dar partea cu chibzuitul e urata. Cand se termina vara si calculezi banii din urma care s-au dus pe… Pe ce oare s-au dus? Clar la mine nu mai sunt.

Ideea mea nu-i deloc complicata; desi e o experienta frumoasa, va veni vremea cand aceasta experienta va fi absolut necesara, iar frumusetea ei va pali, va deveni necesitate iar un copil cu muculeti iti va plange de foame si te va impinge sa mergi acolo unde nu-ti place. Mda, trist dar adevarat. Munca e necesara cand esti mare si ai responsabilitati. Dar eu? Eu ce am avut? Am avut entuziasm eu. Am fost visatoare eu. M-am simtit mare. M-am simtit tare. M-am simtit cu picioarele pe pamant; in timp ce eu munceam si altii se distrau. Acum, cand sunt aproape de final, trag linie si… am nevoie de cateva controale medicale. Stiti ce-i tare? Ca mi le voi plati eu. Durerile de cap, spate, picioare de la SERVICIU vor fi rezolvate cu banii de la SERVICIU. Dar oboseala? Cum recuperez sutele de ore?

Pe de alta parte nu mai stiu ce face un om cand e liber, fara serviciu. Pur si simplu cand ma trezesc dimineata, in ziua libera, nu stiu ce-i de facut. Nu stiu sa mai traiesc libera si fara griji? Really? Asta chiar e aiurea! O zi lucrez, o zi o petrec stand in pat. Am strans bani sa plec pe undeva, dar ghici ce, n-am avut timp. So.. am castigat pe o parte, si-am pierdut pe alta.

Asadar am lucrat o vara-ntreaga. A fost putin prematur, asa ca aleg acum sa scriu asta si sa-i sfatuiesc pe ceilalti sa nu se grabeasca si sa lase lucrurile sa vina la timpul lor. Sa mai copilareasca si sa se lase-n voia sortii. Ii va duce ea undeva, intr-un final. Bucurati-va si chibzuiti putinul, veti avea timp o viata-ntreaga sa alergati dupa mult.

Advertisements