Cu si despre oameni

Image

De mic copil, parintii mei m-au invatat sa sarut buzele celui pe care-l iubesc, mainile celui pe care-l respect si fruntea celui pe care-l pretuiesc, dar m-au atentionat ca mai exista o categorie de oameni care pupa, cei pe care nu vreau sa-i numesc aici pentru ca suna destul de urat. Ei sunt oamenii care pupa pentru a-si atinge scopul, care nu dau doi bani pe adevaratele valori ale oamenilor, oamenii care poarta masti si haine scumpe cu care-si acopera sufletul ieftin. Oameni in a caror categorie sper sa nu intru niciodata si sper ca viata sa nu ma aduca vreodata in asemenea situatii.

Mergi la prima oglinda pe care-o vezi in casa si intreaba-te daca ai fost vreodata ca ei. Intreaba-te daca mai esti. Nu, nu asa. Priveste-te! Te prefaci pentru a-ti atinge scopul? Cat de des? Esti multumit? Ai obtinut? Continui? Regreti? Oamenii sunt atat de ocupati sa-i “slujeasca” pe altii de care au nevoie, incat uita sa mai traiasca sincer. Uita sa creada, sa viseze, sa spere, sa iubeasca. Oamenii uita multe. Ei isi tin mintea ocupata cu “lucrurile importante” pe care le pot obtine usor, cu linguseli, zambete, cadouri scumpe alese dupa pret si cantitate, nu dupa calitate si semnificatie (apropo, cum poti face un cadou fara sa-ti placa in primul rand tie?).

Ei bine, urasc asta! Cum nu m-am nascut cu nicio calitate de om care sa fie “pupat” de altii, cum poate inca nu am varsta potrivita pentru a deveni, eu nu pot face altceva decat sa observ si sa judec. Sa judec in scopul de a-i face pe ceilalti sa se razgandeasca, sau macar sa-si ia timp pentru a se cataloga drept oameni care fac sau nu asta. Si inca n-am ajuns la partea amuzanta… La partea in care, dupa pupat si obtinere, urmeaza lauda. Lauda cum “veni,vidi,vici”, cum “Eu fac! Eu dreg! Eu-s tare! Eu dau cu capul! Eu,eu,eu..” si fara pic de rusine cand ramaneti singuri va stergeti cu maneca sacoului buzele cu care-ati pupat.

Fara prea multa legatura cu ce-am scris mai sus, dezamagirea ce-i pe zi ce trece mai mare la mine, trebuie sa spuna si ea ceva. Trebuie sa se planga la voi cum isi pierd oamenii tot mai multe valori si apar in vazul lumii dezgoliti de principii, cum nu le mai pasa, cum au renuntat sa se gandeasca doar cum sa le fie lor bine, ci acum se gandesc si cum sa le fie celorlalti rau. Cum asa-zisii prieteni pe care-i asezi la masa ta, se aseaza urmatoarea zi la masa altora si comenteaza primirea facuta de tine, apoi la alta masa, si tot asa, uitand scopul cu care au venit sa cineze la tine, uitand ca ei nu au masa si ca cei doi cartofi ramasi pana la salariu s-au stricat din cauza frigului din casa. Uita oamenii cand le oferi ajutorul. Uita si gasesc scuze: “Pai ce? Ala-i ajutor? Mi-ai dat doar un sfat, doar o vorba buna, doar un ceai, doar un leu, doar o mangaiere cand cerul se intuneca deasupra mea.” Doar, doar, doar. Niciodata nu-i suficient ca oamenii sa se simta datori.

Ma gandesc la zilele ce urmeaza. zile poate importante pentru mine intr-un fel sau altul, zile de primavara care, in mod normal, daca n-ar fi aparut picaturile de ploaie pe geamul meu, daca n-ar fi aparut murdaria oamenilor, m-ar fi bucurat. Zile care, cu cat trec, cu atat ma intristeaza mai mult. Urasc falsitatea, prefacatoria, teatrul! Daca premiile Oscar nu s-ar fi dat acum cateva zile, cu siguranta as fi propus cativa oameni. Poate luau si ei vreun premiu. Urasc sa fiu eu si sa ma doara atat de tare, urasc sa nu fac rau si sa primesc mult inapoi, urasc ca mecanismul stricat al vietii mele ma rasplateste mereu, nu uita niciodata. Urasc sa mi se zambeasca atunci cand si-ar scoate coltii mari si i-ar infige-n gatul meu, cand primesc imbratisari “calde” prin care oamenii se abtin cu greu sa nu ma sugrume, urasc sa stiu ca tin alaturi oameni care nu dau doi bani pe mine si departe pe cei pe care eu as da toti banii.

Prin urmare, oamenii nu sunt pe atat de calzi pe cat ii simti tu, uneori e nevoie sa verifici daca nu cumva stecherul lor este bagat in priza ca sa-si ridice temperatura corpului pentru a te pacali. Uneori e bine sa inchizi ochii si sa lasi lucrurile sa treaca, sa ierti. Sa ierti, dar sa nu uiti. Uneori e bine sa ramai bland si sa plangi, sa te descarci, pentru a putea face loc in inima ta de si mai multa intelegere si dragoste pentru cei care nu sunt inca doritori sa o primeasca. Uneori e bine sa ramai tu!

Advertisements