Holograma

Imagine

Degetele-mi lungi se strangeau pumn si-mi raneau palma alba. Ti-am strans trupul in mana stanga pana cand inima ta nu mi-a mai lovit degetul inelar. Suflarea ta nu-mi mai gadila podul palmei iar corpul tau se racea. Mana mea incepuse sa inghete. Tremurand, mai rau chiar decat am tremurat la prima intalnire a noastra, am deschis palma si te-am lasat sa cazi. Imi imaginam trupul tau lipsit de suflare izbindu-se de peretii stancilor de la malul marii, alunecand in nisipul umed care-ti ingropa usor chipul. Ah, doar privirea-ti ramanea descoperita. Iti cautam ochii si intelegeam pentru prima oara ce-nsemnai pentru mine. Mi-am adus doar mana dreapta la ochi si mi i-am sters de lacrimi. Lacrimile mele calde erau purtate de adierea rece a vantului si duse catre larg, unde se contopeau cu marea. Eu si marea deveneam una singura.

Eu nu stiam nici macar ce culoare au ochii tai. Eu nu tineam minte ziua ta de nastere. Eu nu stiam niciodata adresa ta pe de rost, desi fusesem de nenumarate ori acolo. Eu te-as fi eliberat din lanturile cu care inima mea te capturase intr-o clipa. Eu te-as fi incurajat sa mergi mai departe si sa nu ma mai cauti niciodata. Eu ti-as fi fost alaturi cand tu mureai din dragoste pentru o femeie, daca as fi stiut ca mori de dorul meu, de dorul atingerii mele si de dorul buzelor mele care tanjeau dupa gustul alor tale. Buze pe care ai tatuat cel mai frumos sarut. Buze care tremura rostindu-ti numele si care cauta acum linistea si impacarea cu mine fara a-ti mai cuvanta. Buze care n-o sa-si gaseasca prea curand pacea si care se musca ori de cate ori imi doresc sa te sun. Eu as fi facut oricare din acestea, dar eu niciodata n-as fi incetat sa te iubesc. Eu te iubeam pentru stralucirea din ochii tai, nu pentru culoarea lor, pentru ziua in care te-am cunoscut, nu pentru cea in care te-ai nascut, pentru locul pe care ti-l inchiriasem in inima mea, nu pentru cel in care locuiai. Eu te iubeam asa!

Eu te-am pierdut inca din prima clipa in care te-am castigat, iar tu, om nebun, nu m-ai invatat cum sa te pierd. Tu nu m-ai invatat ce sa fac daca pleci si ai plecat fara sa-mi spui. Tu nu m-ai invatat cum sa te urasc si te-am iubit in nestire. Tu m-ai cunoscut mai bine decat ma cunosteam eu si nu mi-ai spus niciodata cine sunt cu adevarat. Tu ai disparut in timp ce erai langa mine si-ai lasat o holograma. Acum sunt la malul acestei mari mai rece ca altadata, mai murdara ca atunci cand ne-am cunoscut, mai adanca decat in ziua in care m-ai stans pentru ultima data in brate, mai galagioasa ca-n ziua in care mi-ai zambit pentru prima data si mai trista decat ziua in care noi doi am fost pentru a 4a oara fericiti.

Deschid ochii si ma uit la pumnul meu pe care-l deschid disperata. Ma rog sa te mai vad traind o data si implor marea sa nu fi fost eu cea care ti-a luat suflarea. Incep sa te blestem si-ti gasesc vina tot tie ca m-ai adus in starea aia. Daca nu te-as fi omorat in acel moment, probabil te-as fi omorat acum de nervi ca ti-as putea face asta vreodata. Cand palma mea e, in sfarsit, deschisa… Un pumn de nisip se scurge usor printre degete. Trupul tau nu se afla in palma mea. Trupul tau nu mai era de mult langa mine. Trupul tau era probabil pe marginea cealalta a apei, ori pe-un vas ce se-ndrepta spre tarmuri necunoscute. Trupul tau m-a parasit de mult, iar eu, traiam o frumoasa poveste de dragoste cu o holograma. Te vedeam in toti barbatii pe care-i intalneam si-i iubeam ca si cum ar fi fost unul singur. Un singur tu. Azi am strans in mana mea stanga amintirea, azi a murit amintirea ta si-acum ma port indoliata de suferinta si de satisfactia sangelui pe care nu l-am varsat niciodata. Azi sunt singura la malul marii si ma contopesc cu ea.

Advertisements